Bleaga!

E rau sa fi aiurita.Sunt eu aiurita si cu capu` in nori de muulte ori,dar de data asta nu aiureala mea a fost problema.Afara ploua.Era inturneric.Eram pe Alecsandri.Bordura..normal ca era din aia veche, piatra lucioasa.Si inclinata pe deasupra.Normal de eu eram pe tocuri ca o piti care se respecta :)) Si la fel de normal era sa se intampla ceva actiune interesanta in decorul propice de mai sus.NORMAL ca mi-a alunecat tocu pe piatra vietii si m-am tot dus :))...pana am dat de pamant de-a binelea.Mi-am belit putin genunchiu drept, mi-am rupt blugii..ce sa mai...am fost breaza :))
Si ceva normal ca acum numai cu genunchiu drept pot sa ma lovesc de orice apuc!
Nu exista zi in care sa nu ma loveasa cineva in genunchiul bushit sau sa dau eu in ceva.
Ah! norocul meu a fost ca pe langa faptul ca era seara si intuneric, in momentul respectiv nu era nimeni prin zona(eram in partea aia intunecata dinspre parcul 1 Decembrie) sa ma vada pe jos :))
Noroc cu Sime care m-a ridicat.De abia cand m-a intrebat "esti bine?" am realizat ca eu tocmai cazusem.