Pentru ea...o parte a murit.Cealalta, s-a nascut.

Era demoralizata.Ii venea sa planga de nervi.Inainte cu o noapte avuse si un vis ciudat.Visa ca prietena ei o mintea.Era o copilarie minciuna pe care o muscase in vis...dar ideea in sine apasa greu.Nu conteaza ce...conteaza ca s-a intamplat.Asta o facea sa turbe.Cand s-a trezit vroia sa puna mana pe telefon sa o sune.Si-a dat seama ca nu are sens dar si-a propus sa nu uite visul si la un moment de sinceritate maxima sa aduca vorba.Nu dupa mult timp prietena ei o suna.Nu i-a spus nimic desi cuvintele vroiau sa iasa singure: "sa vezi ce vis futut am avut in legatura cu tine!!!"
Faza cu visul completa seria de dezamagiri care incepuse cu cateva zile in urma.Oamenii pe care i-a ajutat si alaturi de care a fost in momentele cand aveau nevoie de ea...parca ii intorceau spatele.Nu erau chestii serioase...tocmai asta o scotea mai tare din sarite.Ea e fraiera care mereu lua de la ea pentru a le fi bine celorlalti.Nu fraiera.Proasta.Altfel nu ajungea acum sa aiba regrete.Nu ajungea sa regrete faptul ca a oferit unor persoane tot ce a avut...inclusiv chestii materiale.
O durea.Parca se intrezarea o lacrima in fiecare ochi.Se chinuia sa nu o lase sa cada.
De ce au ajuns prietenii ei sa ii ascunda chestii? De ce a ajuns sa nu poata sta cu prietenii ei din cauza prietenelor lor? E strigator la cer!
Statea de vorba cu o cunostinta de-a ei care a inceput sa se ambaleze cand a aflat o particica din trecutul ei.In momentul respectiv a simtit ca nici macar ceea ce o priveste doar pe ea nu a ramas neatins de cei din jur.Nu intelegea de unde si pana unde isi permite cunostinta respectiva sa se implice atat de tare in alegerile pe care le-a facut la un moment dat.Nu erau prieteni.Daca erau, mai avea cat de cat scuza "imi pasa de tine,si nu-mi vine sa cred!" si nici macar asta nu era plauzibila.
Blestema intr-una momentul in care s-a deschis in fata celorlalti.Momentul in care a fost convinsa ca porti schimba lumea daca pornesti de la tine.
In suflet nu i s-a bagat un cutit...ci un ciob.Un ciob ce era greu de scos si ce ranea totul in jurul lui cu fie care bataie a inimii.
Nu isi dorea sa devina din nou rece.Cu toate acestea...simtea ca nu mai are cale de intors.
Persoanele pe care le considera atat de apropiate, si pe care si-ar fi pus baza in anumite momente au lasat-o,voit sau nu,deoparte.Asa simtea.
Scuzele au ajuns sa nu o mai atinga.Poate ca altadata niste scuze o faceau sa treaca peste.Acum se simtea fraiera careia ii trece supararea la niste cuvinte spuse din doru pulii.
A mai trecut prin momente in care isi spunea ca e ultima data cand iarta, dar nu a reusit sa se tina de promisiunea facuta.Mereu era fraiera care lasa de la ea spunand ca iertarea este atributul celor puternici.Deja puterea ei devenea o slabiciune.Simtise ca paharul cu iertare i se goleste...si nu mai are de unde sa ia.
Se uita la soarele ce apune si isi dorea sa renasca.Sa o ia de la capat.Regretele pe care le avea erau prea mici.Nu asta o impingea sa isi doreasca un nou inceput ci oamenii din jur.
Se credea destul de matura.Defapt..nu era deloc.Era a doua oara cand trecea prin asta.Credea ca experienta adolescentei si-a pus amprenta si ca s-a invatat sa nu mai aiba incredere in oameni.Se pare ca nu.Incepea sa cada din nou in aceeasi greseala, doar ca acum si-a dat seama mai devreme.
Nu stia cum sa reactioneze.Nu stia ce e mai bine sa faca.Sa arate tot ce simte.Sa spuna tot ce era de spus.Daca o facea, persoanele din jur ar fi intrat in pamant,ca multe carti avea de dat pe fata, si ar fi durut pe fiecare in parte.Ar fi despartit cupluri si distrus relatii de prietenie.
Spiritul constiintei urla in ea.S-a oprit pentru o secunda din gandirea in care se afundase.Era semnul ca nu meritau lucrurile respective.De ce sa deschida ea ochii celorlalti, cand ceilalti nici macar mana sa i-o intinda nu au vrut? De ce sa fie din nou fraiera?Oricum omul invata doar din propria lui experienta.Cand se vor lovi si ei de zidul care parea sa o darame, atunci vor deschide ochii mirati de ceea ce i-a lovit.Atunci vor realiza ca defapt ei au fost cei care s-au izbit de zid, nu zidul de ei.Ei au ales drumul respectiv pe care l-au urmat cu ochii inchisi.
Avea o privire dura ce putea omori orice urma de sentimente.Ucidea cu privire.Simtea cum o tradeaza ochii.Simtea cum o cuprinde ura.Nu vroia asta.Se dadeau lupte in interiorul ei pe care nu stia daca poate si cum poate sa le controleze.Vroia sa se puna la somn.Stia ca daca o va face,nu va putea dormi toata noaptea.Trebuia sa se calmeze cumva.A iesit la o plimbare lunga pe strazile intunecate.
Stia ca doar o persoana o putea intelege in momentele alea.Dadu sa o sune.Se razgandi.Stia ca cel mai bine e sa treaca singura peste tot.Nu are nevoie de nimeni pentru a depasi momentul, decat de o vointa de fier.Isi aprinsese o tigara si se uita cu se ridica fumul spre stalpul ce veghea banca pe care se pusese.Se linistise.
Incepu o durere de cap ce nu vroia sa ii mai dea pace.Probabil isi punea amprenta lipsa mancarii din ziua respectiva si pechetul de tigari pe care il fumase la nervi.
Se gandea la ziua ce urma sa vina si isi calcula incet incet miscarile.Trebuia sa ascunda toate supararile ce au macinat-o si sa afiseze zambetul cu care cei din jur erau obisnuiti.
Dupa o ora de imaginat scenarii in care nu se putea abtine sa nu arate ce era defapt in interior adoarme.Dimineata, cafea, tigara, o zi obisnuita.Cei din jur....aceeasi.Ea, putin mai stapana pe sine.

Dupa lupte seculare ce au durat zeci de ani...

... revin si eu. Long time no see.
Au fost multe momentele in care juram ca scriu pe blog.Simteam nevoia.Dar mereu intervenea ceva si trebuia sa dispar brusc.Pe urma...imi trecea cheful+uitam.
Vine bacu, stiu...simt! Maine dam (in)competentele digitale. Dar asta e atat de neesential pe langa toate chestiile ce ajung sa ma scoata din sarite pe zi ce trece.

Am trecut la un moment dat prin niste momente de criza.
1) Frate...stiam ca exista oameni ipocriti.Inca o gramada.Dar nici chiar asa.Toti avem momentele noaste de ipocrizie.Asa e omul.Eh, scaparile se iarta.Dar cum sa ierti omul care persevereaza in ipocrizie?!Ma uit in jurul meu si zi de zi vad aceleasi fetze cu aceleasi subintelesuri si aceleasi rictusuri de hiena pe buzele oamenilor.Stiu ce gandesc.Stiu ce apropouri bat.Stiu tot.Cateodata as prefera sa nu stiu.Vorba aia: Nu stii-nu te doare!
Ma tot intreb cum draq pot fi ceilalti atat de nepasatori?Cum sa nu remarci cand cineva iti rade sub nas?! Cum sa accepti asa ceva? Ah! Sau probabil nu remarci pt ca exact in acelasi timp esti prea preocupat sa ranjesti cu subinteles altei persoane.
Asta e peste tot in jurul meu.Ranjete perfide.
Da...zambetul ascunde multe.Asa e.Dar frate...deja de la zambet sa ajungi sa ranjesti in halu asta? =))

2)Urasc momentele in care nu pot avea ceea ce vreau.Da.Stiu ca suna extrem de selfish si extrem de spoiled.E treaba fiecaruia cum vede lucrurile si cat de obiectiv ori subiectiv citeste ceea ce scriu eu.
Vi s-a intamplat vreodata sa va doriti ceva atat de tare...incat sa va zboare mereu gandul la chestia respectiva.E lucrul pe care cand il vezi printre 10000 de alte lucruri...spui in gura mare "HE`S THE ONE!!!". Exact asa am patit cu rochia pt banchet.
Dupa luuungi cautari de rochii scurte si simple...fara pitipongeli si cocalarisme...o gasesc pe cea ideala.Cine a vazut rochia mi-a spus "Moni....asta e! Te vad in ea! Asta e ideala! E facuta pt tine!" Eram in al 13`lea cer.Si ghici ce?! Aflu ca EXACT rochie ca a mea imi mai face cineva.What?! Are you fuckin` kiddin` meeeee???!!
Ce poate fi mai frustrant?! Stiu ca suna extrem de penibil si fitzos si cum mai vreti voi....DAR EU CHIAR VROIAM NENOROCITA AIA DE ROCHIE!
Cum sa ma duc la ea sa ii spui "auzi...nu crezi ca pe mine ar sta mai bine decat pe tine?Recunoaste sincer...ca nu-i un capat de lume".Desi e adevarul gol-golut ...fara pic de modestie.Nu pot sa fac asta.Cu toate ca imi vine sa turb.Si simt ca fute toata rochia care e ideala.Dragilor...cei care o veti vedea pe ea: sa stiti ca nu rochia e devina-corpul ei deformat e!

Sunt rea.Stiu.Mi s-a spus de multe ori si am confirmat si eu de n+1 ori chestia asta.Nu am ce face.Dar cum sa nu fiu cand se intampla asa ceva?
Din gramada de rochii existente...tocmai aia?!God damn it!

Acum...haideti! Sariti pe mine! Luati-mi capul! Darrr...nu ma intereseaza cummmm...jur ca nici ea nu va purta rochia aia! >:)