Avand in vedere ca ma plictiseam seara asta...m-am pus sa redactez eseul pe care il am de facut pana in data de 15 iulie.
Dupa vreo 40 de minute de lucru in word (vreo 20 de minute mi-a luat sa pun diacriticele pt ca doar la finalul eseului mi-am dat seama ca nu le-am pus) combinat cu tastat pe mess....e gata.
Vreti sa aflati ce vreau eu sa devin cand voi fi mare? ;;)
Întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare?” cred că a auzit-o fiecare copil cel puţin o dată în viaţă.Eu eram frecvent întrebată chestia asta, ori de câte ori mă întâlneam cu prieteni de familie, vecini, rude enervante şi ciupitoare de obraz.O întâlnire cu astfel de oameni începea cu „Ptui pe tine să nu te deochi.Câţi ani ai tu puiuţ …şi ce vrei să te faci când vei fi mare ?” şi mereu se termina cu „mama,hai să plecăm că nu-mi mai place aici ”.Răspunsul la întrebarea de care eram sătulă până peste cap mi se schimba de la an la an.Într-o perioadă îmi doream să fiu judecătoare, actriţă ori cântăreaţă. Astea erau încă meserii relativ în regulă.Aveam momente în care vroiam să devin musafir, pentru simplul fapt că gazda mereu îmi dădea acceptul, oricare ar fi fost lucrul pe care l-aş fi cerut.Ce să iţi doreşti mai mult decât atât? Din păcate mama mi-a tăiat aripile spunându-mi că lumea se va sătura de mine şi nu voi mai fi invitată nicăieri.Atunci mi-a apărut un beculeţ micuţ deasupra capului şi mi-am găsit chemarea.În momentul respectiv îmi doream să devin musafir neivitat.
Pe măsură ce creşteam, observam că fiecare din jurul meu are câte o pasiune, ori e talentat la ceva.Eu, în schimb, nu găseam nimic la care să pot spune : „sunt bună!”. Astfel, pentru a-mi descoperi „chemarea”, m-am apucat de o grămadă de activităţi.Fiind schimbătoare ca vremea, mă plictiseam repede de absolut orice activitate. Desigur, de pe urma fiecăreia am avut câte ceva de câştigat. M-am apucat de teatru pentru că aveam talentul de a impresiona pe oricine, oricât de intangibil ar fi fost, doar pentru a-mi atinge scopul. Acum pot spune că sunt o buna actriţă. M-am apucat de baschet, pentru că aveam prea multa energie, şi fiind copil unic la părinţi, reuşeam să imi terorizez părinţii.După un an, am ajuns la concluzia că nu-mi mai place mingea de baschet, şi probabil ar fi mai drăguţ dacă aş şti dansa.După vreo jumate de an de dans de societate, am realizat că nu se poate face carieră din dans.De cântat m-am ferit pentru că mama îmi garanta că dacă pun mâna pe un microfon , sigur vor crăpa câteva geamuri pe care desigur, voi fi nevoită să le plătesc.Cursurile de informatică mi se păreau înteresante, la fel ca şi cele de design vestimentar.Nu am ratat absolut niciunul dintre ele.Mai degrabă m-au ratat ele pe mine după ce mi-am dat seama că nu e nu ştiu ce,încât să pot spune că mă pasionează şi aş putea face o carieră de pe urma lor.
Pe la 16 ani e destul de târziu să te apuci de înot de performanţă, nu? Aşa mă gândeam şi eu după 4 luni de cursuri intensive de înot de performanţă la bazinul olimpic.Desigur că politica atrage o grămadă de tineri. Hop ţop, m-am trezit în Parlamentul European al Tinerilor.După o sesiune regională şi una naţională, am ajuns la concluzia că politica nu e pentru mine.Nu aş putea pupa pe cineva în dos pentru a urca pe o treaptă ierarhică mai înaltă.
Încercând o grămadă de activităţi am remarcat că deja m-a ajuns vârsta critică la care trebuie să aleg pe ce profil vreau să o iau mai departe, iar eu…habar nu am.O singură chestie ştiu: că vreau să am o viaţă activă.Cât se poate de activă.Asta pentru simplul fapt că mă pot adapta uşor, iar rutina mă deprimă.În viitorul îndepărtat mă văd wedding planner.Mi-ar plăcea să organizez evenimente. Într-adevăr,această meserie implică multă responsabilitate, dar eu sunt gata să mi-o asum.
Deocamdată, am decis că ar fi bine să urmez cursurile unei facultăţi cu profil economic, deoarece din multitudinea de opţiuni pe care le am, simt că aceasta mi se pliază cel mai bine caracterului şi personalităţii mele.
Cica pe baza eseului+ rezultatelor de la testele psihologice vor fi alesi 4 elevi care vor avea ocazia ca faca practica 5 zile in cadrul unei firme specializate pe profilul ales de fiecare.
Myeah! Right! Stiti voi o firma de wedding planning in Oradea?
